| Boletus
edulis - Hribi,mânătărci
|
Pălăria este
de culoare castanie-brună, bombată, sferică la
început, himisferică, apoi devine întinsă.Tuburile
sporifere sunt simple, albicioase, apoi galbene, verzui.
Porii de aceeasi culoare au tuburile sporifere, sunt
ciurculari. Piciorul e umflat la bază, are culoare brun
deschis, ornamentat cu o retea sub pălărie. Carnea este
albă, tare, cu gust si miros plăcut. Creste pe sol,
primăvara, vara, toamna, izolată sau în grupuri, în
păduri de foioase si de conifere, în luminisuri. Este
comestibilă, foarte bună. Pentru a nu fi confundată cu
alte specii mai putin apreciate, sau necomestibile, se
recomandă să nu se recolteze exemplare prea tinere
(mici). |
| Boletus rufus
- chitarcă,
chitărcută, mânătarcă rosie
|
Pălăria are culoare
portocalie sau brun-rosiatică, este sferică,
hemisferică, apoi întinsă, foarte cărnoasă, putin
vâscoasă pe timp umed. Tuburile sporifere sunt albe,
albicioase sau cenusii, lungi. Porii sunt la început
albi, apoi cenusii-bruni, si mici, circulari. Piciorul e
cilindric, usor îngustat sub pălărie, albicios sau
cenusiu, se pătează în verde la atingere si este
prevăzut cu solzi negriciosi. Carnea este albă dar
devine cenusie-rosiatică, albastră- verzuie sau
negricioasă în contact cu aerul; are gust si miros
plăcut. Sporii sunt galbeni, ocraceii în masă,
fusiformi, netezi, gutulati.
Creste izolat sau în grupuri, în păduri de foioase,
mai ales pe unde cresc sălcii, plopi si mesteceni, în
luminisuri, vara si toamna. Este comestibilă. |
| Boletus aereus
- Hribul pucios 
|
Pălăria globuroasă este
groasă, hemisferică, bombată, la maturitate întinsă,
de culoare brun închis, pe margine prezintă solzisori
fibrilosi si căzători. Tuburile sporifere sunt
albicioase, apoi galbene sau galbene-verzui, lungi. Porii
de aceeasi culoare cu tuburile sporifere sunt circulari.
Piciorul bulbos, îngrosat spre bază are culoarea brun
deschis spre brun. Tuburile sporifere sunt albicioase,
apoi galbene-verziu. Carnea este albă, tare cu gust
plăcut.
Creste pe sol în păduri si în liziere, vara si toamna
în special. Este foarte bună. |
| Cantharellus cibarius
- Gălbiori,
bureti galbeni
|
Pălăria în stadiul
tânăr este boltită, ca o emisferă, cu marginile
aproape regulate, răsucite în jos, iar la maturitate se
aseamănă cu o pâlnie cu marginile încretite, lobate
sau ondulate regulat. Culoarea se aseamănă cu aceea a
gălbenusului de ou. Piciorul este plin, continuându-se
cu pălăria fără o limită definitivă. Carnea
gălbiorilor este albă în interior, galbenă-aurie spre
exterior, are un miros si un gust plăcut.Aparatul
fructifer al gălbiorilor este cărnos sau fibrocărnos.
Este una dintre ciupercile mult apreciate si rareori e
atacată de dăunători. Gălbiorii cresc în grupuri,
prin păduri umbroase si umede de răsinoase si de
foioase (mesteacăn, fag). |
| Russula virescens
- Vinetica
pestrită
|
Pălăria este
hemisferică, convexă-plană si adâncită la centru.
Suprafata pălăriei are culoarea cenusie-verzuie, galben
verzuie, cuticula usor separabilă de carne, uscată si
se crapă usor. Lamelele albe sau albe cu nuante gălbui
sunt libere. Piciorul este înalt, gros, alb sau alb cu
nuante cenusii, plin buretos, cilindric. Carnea acestei
ciuperci este albă, tare si sfărămicioasă. Are miros
plăcut de miez de nucă. Creste în pădurile de foioase
si prin crânguri, începând din iunie si până în
octombrie. Este comestibilă, foarte bună. |
| Armillaria mellea
- Ghebe sau opintici
|
Pălăria este putin
cărnoasă si boltită în tinerete, iar la maturitate
convexă, aproape plană, cu mici solzisori bruni,
asezati în cercuri. Piciorul e lung mai gros la bază si
mai subtire către pălărie. Pe picior la o mică
distantă de pălărie se află un inel cu marginile
răsfrânte în jos. Carnea este albă ,fragedă, cu gust
si miros plăcut. Lamelele sunt fine, de culoare albă
sau gălbuie pe care se găsesc porii ciupercii. Este o
ciupercă comună, des întâlnită pe cioatele de
stejar, fag si brad sau pe resturi lemnoase. Ghebele apar
toamna în tufe mari formate din mai multe exemplare.
Este comestibilă. |
| Morchella
esculenta - Zbârciog 
|
Pălăria are formă
ovoidă sau conică, de culoare brun- deschis,
gălbuie-ocracee.Suprafata pălăriei este prevăzută cu
numeroase alveole sinoase, neregulate. Regiunea
himenială este individualizată în adânciturile
alveolare de la suprafata pălăriei. Pălăria are
formă de căciulă, goală în interior si concrescută
cu piciorul. Piciorul alb e cilindric, bine dezvoltat si
gol în interior. Carnea e fragedă, cu miros si gust
plăcut.
Apare primăvara de timpuriu, prin aprilie sau mai, în
special în păduri de foioase sau pe locuri nisipoase,
în lunci etc.Este comestibilă, foarte bună. |
| Morchella conica
- Zbarciogul tuguiat
|
Pălăria se apropie de
forma conului, tot în formă de căciulă, de culoare
brun închisă, cu nuante brun-gălbui. Suprafata
prezintă alveole profunde si înguste. Marginile sunt
neregulate si concrescute cu piciorul. Piciorul ca si
căciula (pălăria) sunt goale în interior. Piciorul
este cilindric, putin îngrosat spre bază, de culoare
alb-gălbui.
Creste în păduri de foioase si conifere, primăvara
(aprilie- mai). |
| Lepiota
rhacodes 
|
Pălăria este sferică
sau ovoidă la început, apoi întinsă, nu este
mamelonată, de culoare brun-cenusie, sau ocrace,
acoperită cu solzi bruni poligonali, grosi, în centrul
pălăriei este brună, netedă. Lamelele sunt albe,
pătate cu rosu la maturitate, largi, libere,
îndepărtate de picior. Piciorul este cilindric, bulbos
la bază, de culoare cenusiu-brun. Inelul este
alb-cenusiu, apoi brun rosiatic, mobil, membranos, păros
la margime. Carnea este albă, se înroseste în contact
cu aerul(când se rupe), are miros si gust plăcut.
Creste pe sol, izolat sau în grupuri, în păduri de
conifere si de foioase, în grădini, locuri
cultivate,vara si toamna. Este comestibilă, fără
picior. |
| Lepiota
clypeolaria 
|
Pălăria este la început
ovoidă, apoi întinsă, mamelonată în centru,
mătăsoasă, acoperită cu numeroase scvame, dispuse
concentric, culoarea brun-roscat sau gălbuie, brună si
netedă în regiunea mamelonată. Lamelele sunt libere,
albe sau albe-gălbui. Piciorul este lung, cilindric, mai
gros spre bază, culoare albă cenusie, cu scvame sub
inel. Inelul se poate misca sub picior. Carnea este
albă, cu miros si gust de fructe. Creste pe sol în
păduri. Este comestibilă. |
| Clavaria flava
- Creasta cocosului 
|
Această ciupercă are
corpul fructifer în formă de trunchi albicios cu
numeroase ramuri galbene-aurii, comprimate si striate în
lungime, fragile, care se ramifică la rândul lor în
ramuri subtiri acoperite de stratul himenial. Carnea este
albă. Creste în pădurile de foioase si conifere
toamna. Este comestibilă. |
| Clavaria
batrytis - Buretele de conopidă,
barba caprei 
|
E o ciupercă voluminoasă
de 10-12 cm în diametru si 7-15 cm în înăltime, cu
piciorul (ca un trunchi) alb, apoi gălbui, cărnos,
tare, cu ramuri foarte bogat ramificate, cilindrici,
drepte sau îndoite, cărnoase, fragile, gălbui, care se
divid în ramuri mai mici, asemănător unor corali.
Creste izolată în păduri de foioase sau conifere, vara
si toamna. Comestibilă mai ales în stadiu tânăr. La
bătrânete devine indigestă. |
| Psalliota
arvensis - Ciuperca de câmp 
|
Pălăria este ca un ou la
început, devine apoi ca un clopot, iar la maturitate
convex-plană. Suprafata pălăriei este albă,
mătăsoasă, cu aspect făinos. La maturitate este
netedă si uneori valurată. Lamelele sunt albe, apoi
devin alb-rosii. Piciorul este înalt, cilindric,
îngrosat spre bază, alb si gol în interior, este
prevăzut cu un inel lat. Creste pe câmp, în grădini
si fânete, vara si toamna. Este comestibilă si foarte
bună. |
| Amanita
caesarea - Crăite, ronite, burete
domnesc 
|
În stadiu tânăr,
această ciupercă e ovoidă, de culoare albă, având
aspectul unui ou. Pălăria e portocalie sau
galben-aurie, netedă, lucioasă, cărnoasă, sferică la
început, henmisferică, apoi întinsă cu marginea fin
striată. Lamelele sunt galbene. Piciorul e învelit la
bază într-o volvă (ca un manson) dezvoltată, albă.
Culoarea piciorului e galbenă. Inelul este galben,
striat, lăsat în jos. Carnea este albă, galbenă au
cuticula pălăriei si piciorului, cu miros si gust
foarte plăcut. Este una dintre cele mai pretuite
ciuperci si creste prin păduri de foioase, pe câmpii si
în lungul drumurilor în regiunile mai calduroase, în
iulie si august. Este comestibilă, foarte bună. |