CIUPERCI COMESTIBILE

 

Boletus edulis - Hribi,mânătărci

Pălăria este de culoare castanie-brună, bombată, sferică la început, himisferică, apoi devine întinsă.Tuburile sporifere sunt simple, albicioase, apoi galbene, verzui. Porii de aceeasi culoare au tuburile sporifere, sunt ciurculari. Piciorul e umflat la bază, are culoare brun deschis, ornamentat cu o retea sub pălărie. Carnea este albă, tare, cu gust si miros plăcut. Creste pe sol, primăvara, vara, toamna, izolată sau în grupuri, în păduri de foioase si de conifere, în luminisuri. Este comestibilă, foarte bună. Pentru a nu fi confundată cu alte specii mai putin apreciate, sau necomestibile, se recomandă să nu se recolteze exemplare prea tinere (mici).
Boletus rufus - chitarcă, chitărcută, mânătarcă rosie

Pălăria are culoare portocalie sau brun-rosiatică, este sferică, hemisferică, apoi întinsă, foarte cărnoasă, putin vâscoasă pe timp umed. Tuburile sporifere sunt albe, albicioase sau cenusii, lungi. Porii sunt la început albi, apoi cenusii-bruni, si mici, circulari. Piciorul e cilindric, usor îngustat sub pălărie, albicios sau cenusiu, se pătează în verde la atingere si este prevăzut cu solzi negriciosi. Carnea este albă dar devine cenusie-rosiatică, albastră- verzuie sau negricioasă în contact cu aerul; are gust si miros plăcut. Sporii sunt galbeni, ocraceii în masă, fusiformi, netezi, gutulati.
Creste izolat sau în grupuri, în păduri de foioase, mai ales pe unde cresc sălcii, plopi si mesteceni, în luminisuri, vara si toamna. Este comestibilă.
Boletus aereus - Hribul pucios

Pălăria globuroasă este groasă, hemisferică, bombată, la maturitate întinsă, de culoare brun închis, pe margine prezintă solzisori fibrilosi si căzători. Tuburile sporifere sunt albicioase, apoi galbene sau galbene-verzui, lungi. Porii de aceeasi culoare cu tuburile sporifere sunt circulari. Piciorul bulbos, îngrosat spre bază are culoarea brun deschis spre brun. Tuburile sporifere sunt albicioase, apoi galbene-verziu. Carnea este albă, tare cu gust plăcut.
Creste pe sol în păduri si în liziere, vara si toamna în special. Este foarte bună.
Cantharellus cibarius - Gălbiori, bureti galbeni

Pălăria în stadiul tânăr este boltită, ca o emisferă, cu marginile aproape regulate, răsucite în jos, iar la maturitate se aseamănă cu o pâlnie cu marginile încretite, lobate sau ondulate regulat. Culoarea se aseamănă cu aceea a gălbenusului de ou. Piciorul este plin, continuându-se cu pălăria fără o limită definitivă. Carnea gălbiorilor este albă în interior, galbenă-aurie spre exterior, are un miros si un gust plăcut.Aparatul fructifer al gălbiorilor este cărnos sau fibrocărnos.
Este una dintre ciupercile mult apreciate si rareori e atacată de dăunători. Gălbiorii cresc în grupuri, prin păduri umbroase si umede de răsinoase si de foioase (mesteacăn, fag).
Russula virescens - Vinetica pestrită

Pălăria este hemisferică, convexă-plană si adâncită la centru. Suprafata pălăriei are culoarea cenusie-verzuie, galben verzuie, cuticula usor separabilă de carne, uscată si se crapă usor. Lamelele albe sau albe cu nuante gălbui sunt libere. Piciorul este înalt, gros, alb sau alb cu nuante cenusii, plin buretos, cilindric. Carnea acestei ciuperci este albă, tare si sfărămicioasă. Are miros plăcut de miez de nucă. Creste în pădurile de foioase si prin crânguri, începând din iunie si până în octombrie. Este comestibilă, foarte bună.
Armillaria mellea - Ghebe sau opintici

Pălăria este putin cărnoasă si boltită în tinerete, iar la maturitate convexă, aproape plană, cu mici solzisori bruni, asezati în cercuri. Piciorul e lung mai gros la bază si mai subtire către pălărie. Pe picior la o mică distantă de pălărie se află un inel cu marginile răsfrânte în jos. Carnea este albă ,fragedă, cu gust si miros plăcut. Lamelele sunt fine, de culoare albă sau gălbuie pe care se găsesc porii ciupercii. Este o ciupercă comună, des întâlnită pe cioatele de stejar, fag si brad sau pe resturi lemnoase. Ghebele apar toamna în tufe mari formate din mai multe exemplare. Este comestibilă.
Morchella esculenta - Zbârciog

Pălăria are formă ovoidă sau conică, de culoare brun- deschis, gălbuie-ocracee.Suprafata pălăriei este prevăzută cu numeroase alveole sinoase, neregulate. Regiunea himenială este individualizată în adânciturile alveolare de la suprafata pălăriei. Pălăria are formă de căciulă, goală în interior si concrescută cu piciorul. Piciorul alb e cilindric, bine dezvoltat si gol în interior. Carnea e fragedă, cu miros si gust plăcut.
Apare primăvara de timpuriu, prin aprilie sau mai, în special în păduri de foioase sau pe locuri nisipoase, în lunci etc.Este comestibilă, foarte bună.
Morchella conica - Zbarciogul tuguiat

Pălăria se apropie de forma conului, tot în formă de căciulă, de culoare brun închisă, cu nuante brun-gălbui. Suprafata prezintă alveole profunde si înguste. Marginile sunt neregulate si concrescute cu piciorul. Piciorul ca si căciula (pălăria) sunt goale în interior. Piciorul este cilindric, putin îngrosat spre bază, de culoare alb-gălbui.
Creste în păduri de foioase si conifere, primăvara (aprilie- mai).
Lepiota rhacodes

Pălăria este sferică sau ovoidă la început, apoi întinsă, nu este mamelonată, de culoare brun-cenusie, sau ocrace, acoperită cu solzi bruni poligonali, grosi, în centrul pălăriei este brună, netedă. Lamelele sunt albe, pătate cu rosu la maturitate, largi, libere, îndepărtate de picior. Piciorul este cilindric, bulbos la bază, de culoare cenusiu-brun. Inelul este alb-cenusiu, apoi brun rosiatic, mobil, membranos, păros la margime. Carnea este albă, se înroseste în contact cu aerul(când se rupe), are miros si gust plăcut. Creste pe sol, izolat sau în grupuri, în păduri de conifere si de foioase, în grădini, locuri cultivate,vara si toamna. Este comestibilă, fără picior.
Lepiota clypeolaria

Pălăria este la început ovoidă, apoi întinsă, mamelonată în centru, mătăsoasă, acoperită cu numeroase scvame, dispuse concentric, culoarea brun-roscat sau gălbuie, brună si netedă în regiunea mamelonată. Lamelele sunt libere, albe sau albe-gălbui. Piciorul este lung, cilindric, mai gros spre bază, culoare albă cenusie, cu scvame sub inel. Inelul se poate misca sub picior. Carnea este albă, cu miros si gust de fructe. Creste pe sol în păduri. Este comestibilă.
Clavaria flava - Creasta cocosului

Această ciupercă are corpul fructifer în formă de trunchi albicios cu numeroase ramuri galbene-aurii, comprimate si striate în lungime, fragile, care se ramifică la rândul lor în ramuri subtiri acoperite de stratul himenial. Carnea este albă. Creste în pădurile de foioase si conifere toamna. Este comestibilă.
Clavaria batrytis - Buretele de conopidă, barba caprei

E o ciupercă voluminoasă de 10-12 cm în diametru si 7-15 cm în înăltime, cu piciorul (ca un trunchi) alb, apoi gălbui, cărnos, tare, cu ramuri foarte bogat ramificate, cilindrici, drepte sau îndoite, cărnoase, fragile, gălbui, care se divid în ramuri mai mici, asemănător unor corali. Creste izolată în păduri de foioase sau conifere, vara si toamna. Comestibilă mai ales în stadiu tânăr. La bătrânete devine indigestă.
Psalliota arvensis - Ciuperca de câmp

Pălăria este ca un ou la început, devine apoi ca un clopot, iar la maturitate convex-plană. Suprafata pălăriei este albă, mătăsoasă, cu aspect făinos. La maturitate este netedă si uneori valurată. Lamelele sunt albe, apoi devin alb-rosii. Piciorul este înalt, cilindric, îngrosat spre bază, alb si gol în interior, este prevăzut cu un inel lat. Creste pe câmp, în grădini si fânete, vara si toamna. Este comestibilă si foarte bună.
Amanita caesarea - Crăite, ronite, burete domnesc

În stadiu tânăr, această ciupercă e ovoidă, de culoare albă, având aspectul unui ou. Pălăria e portocalie sau galben-aurie, netedă, lucioasă, cărnoasă, sferică la început, henmisferică, apoi întinsă cu marginea fin striată. Lamelele sunt galbene. Piciorul e învelit la bază într-o volvă (ca un manson) dezvoltată, albă. Culoarea piciorului e galbenă. Inelul este galben, striat, lăsat în jos. Carnea este albă, galbenă au cuticula pălăriei si piciorului, cu miros si gust foarte plăcut. Este una dintre cele mai pretuite ciuperci si creste prin păduri de foioase, pe câmpii si în lungul drumurilor în regiunile mai calduroase, în iulie si august. Este comestibilă, foarte bună.

Compozitia chimică a ciupercilor

Componentul La 100 g Componentul La 100 g
Apă 90 g Fosfor 135 mg
Substante azotoase 5 g Clor 80 mg
Glucide 2,5 g Caroten 0,04 g
Grăsimi 0,5 g Vitamina B1 0,04 mg
Potasiu 470 mg Vitamina B2 0,20 mg
Sodiu 12 mg Vitamina PP 60 mg
Calciu 3 mg Vitamina C 8 mg
Magneziu 14 mg    
Fier 4,5 mg Valoare calorică 35 calorii

 

PAGINA PRINCIPALĂ