În primul rând sunati la Salvare - 961
În cazul intoxicatiilor cu
ciuperci, dacă primul ajutor este prompt si bine condus, chiar
cei intoxicati cu speciile cele mai periculoase pot fi salvati.
De obicei, la orice intoxicatii si mai ales la intoxicatiile cu
ciuperci, bolnavul vomită de la sine, asă că administrarea
unui vomitiv, câteodată poate fi dăunătoare, sensibilizând
si mai mult mucoasa stomacală.
În cazul intoxicatiei cu unele ciuperci (Amaniata muscaria-
muscarita si Amanita pantheria- buretele panterei), dacă
lipseste asistenta unui medic, se dau bolnavului vomitive pentru
golirea stomacului de toxine. Împreună cu vomitivele se dau
cantitati mari de apă, ceai si lapte cald. Vomitarea mai poate
fi provocată dându-se bolnavului emetic (de la farmacie) 10-15
ctg într-un pahar cu apă, sau bolnavul trebuie să bea cu
înghitituri repetate apă sărată rece.
De asemenea, se recomandă cafea si ceai, care au o actiune
stimulentă asupra organismului (pentru combaterea somnolentei).
Nu se va da bolnavului să consume băuturi alcoolice.
La intoxicatia muscariniană, tratamentul se rezumă la purgative
si calmante.
În cazul intoxicatiei cu cele mai periculoase ciuperci: Amanita
phalloides (buretele viperei), Amanita verna (buretele
primăvăratic), Amanita virosa (buretele tomnatic) si Amanita
citrina (buretele de lămâie), simptomele apărând târziu,
abia după 12 ore, stomacul în acest timp, în mod normal, nu
mai contine nimic, deoarece substantele ingerate au trecut în
intestin. De aceea, vomitările ce s-ar produce sunt
dăunătoare, căci ele nu contribuie decât la iritarea
stomacului, mărirea durerilor si la obosirea bolnavului.
În cazul intoxicatiei cu aceste specii, denumită si intoxicatie
de tip phalloidian, trebuie chemat imediat medicul, acesta
făcându-i bolnavului injectii intravenoase cu un litru de ser
fiziologic, pentru a dilua toxinele intrate în sânge. Acestea
se elimină apoi prin urină. Se fac frectii cu alcool camforat
sau otet. De asemenea se dă bolnavului să inspire otet, eter
sau amoniac si se fac frectii cu una din aceste substante.
Calmantele recomandate sunt: bromura de potasiu sau de sodiu, iar
depresiunea si somnolenta se vor trata cu cafea sau ceai si apoi
eter (4-5 picături la 100g apă). Niciodată nu se vor
administra băuturi alcoolice.
Purgativele sunt indispensabile în cazul intoxicatiei cu
ciuperci, căci o parte din toxine se găsesc în intestine. Vor
fi preferate purgativele saline ce produc o diluare a lichidului
din intestin si usurează eliminarea înceată a toxinei.
Pentru bolnavul adult, doza de purgative saline este de 40-50g
sulfat de sodiu sau sulfat de magneziu, dizolvat într-un sfert
litru de apă. După o oră, se dă bolnavului un ceai diuretic
în cantitate de cel putin 1/2 litru de apă (acest ceai este
format dintr-o fiertură de limba mielului (Borrago officinalis)
sau de pir (Agropirum repens)). Pentru a mari actiunea diuretică
a decoctului, se adaugă la cantitatea de mai sus 2g acetat de
amoniu sau chiar bicarbonat de sodiu, cozi de cirese, mătase de
porumb.
Dacă bolnavul are dureri mari de stomac, se dă ca purgativ
(pentru adult) 30g ulei de ricin, apoi se va face de către
medicul chemat, spălături stomacale uleioase, la care se vor
adăuga 20 picături de tinctură de opiu, iar pe abdomen se vor
pune comprese cu acest lichid calmant. Pentru eliminarea rapidă
a toxinei din organism, bolnavul trebuie să urineze mult si des
si pentru aceasta, pe lângă ceaiurile diuretice amintite, i se
mai dă să bea si o cantitate mare de lapte.
Vomitările prelungite se vor calma prin înghitituri de bucăti
mici de gheată, cu potiunea Rivieri, apă cloroformata sau în
lipsa acestora prin apă gazoasă (sifon).
Toate aceste îngrijiri, în afară de spălăturile stomacale
sau injectii, pot fi făcute de cei din familie, până la
sosirea medicului. Vor fi aplicate imediat si cu perseverenta
toate mijloacele posibile, pentru eliminarea toxinelor din corp.
De mentionat este faptul că, intoxicatiile se produc si când se
folosesc unele ciuperci comestibile bătrâne sau vechi (care nu
sunt proaspete). Acestea se manifestă prin vomitări, dureri
stomacale, năduseli, paloarea fetei.
Pentru a putea lupta cu succes împotriva intoxicatiilor cu
ciuperci, trebuie aplicat un tratament rational si la timp, sub
supravegherea strictă a medicului. Numai procedând astfel,
numărul victimelor vor scădea.
Dacă primul ajutor este prompt si bine condus, chiar victimele
intoxicate cu speciile cele mai periculoase, pot fi salvate.
Mijlocul cel mai sigur de a evita accidentele provocate de
ciuperci ce contin substante toxice, este cunoasterea acestora
după caracterele botanice (formă, culoare, etc.), atât a
speciilor comestibile cât si a celor necomestibile, folosind în
acest scop: planse colorate si cărti de specialitate cu
descrierea speciilor de ciuperci, putând a le deosebi cu
usurintă unele de altele.