LEURDĂ

                                                                                                                                

 

 

 

 

 

DESCRIERE

        Leurda, denumită şi ia de pădure sau ceapa vrăjitoarelor are, în esenţă, proprietăţi asemănătoare usturoiului. Planta ajunge până la o înălţime de 40 cm şi creşte în locuri umbroase şi umede, în crânguri şi păduri. Înfloreşte cu o floare albă şi are un miros puternic. Trebuie mare atenţie, pentru a nu fi confundată cu brânduşa de toamnă, foarte toxică şi în stare verde şi în stare uscată. Frunzele, cu miros de usturoi, se recoltează din aprilie până în mai. Este bine să fie utilizate în stare proaspătă, deoarece, în stare uscată, îşi pierd proprietăţile curative. Rădăcinile din sol se recoltează numai toamna. 

BOLI CARE SE TRATEAZĂ FOLOSIND ACEASTĂ PLANTĂ

RĂNI CARE SE VINDECĂ GREU
ARTEROSCLEROZĂ
HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
LIMBRICI
BALONĂRI
COLICI
CONSTIPAŢIE
AGITAŢIE NERVOASĂ
GRIPĂ
BRONŞITĂ
PLEUREZIE
STIMULEAZĂ CAPACITATEA DE A MEMORA

MOD DE FOLOSIRE

     În stare crudă: funzele de leurdă proaspăt culese se spală, se taie mărunt şi se presară ca şi pătrunjelul verde, pe sandviciuri, pe supe şi ciorbe, pe măncăruri de cartofi, etc.

    Tinctură de leurdă: frunzele proaspăt culese se taie mărunt, se introduc într-o sticlă, cu alcool rafinat de 38-40% până ce se acoperă nivelul plantelor. Se pune la loc însorit timp de 2 săptămâni. Apoi se strecoară şi se păstrează în sticluţe mai mici de culoare închisă. Se iau zilnic, de 4 ori, câte 15 picături în apă sau ceai de plante.

    Vin de leurdă: Se pun 2 pumni de leurdă, într-un litru de vin alb, se pune la fiert. După ce a dat un clocot, se adaugă miere.Se bea câte un păhărel înainte de masă petru bolnavii de inimă şi reumatism.   

Back/ Up