Prima pagină | Învăţământul şcolar | Şoimi Patriei | Pionierii | Interviuri | Contact


Pionierii

     Elevii de până la 14 ani deţineau statutul de pionieri. Organizaţia Pionierilor - etapă obligatorie a copilăriei, pentru unii, si trambulină în carieră, pentru alţii. La primirea în rândurile pionierilor, onoare ce revenea copiilor de clasa a II-a, care erau primiţi în rândurile viitoarei organizaţii de cei de clasa a IV-a, scolarii depuneau angajamentul.

Acesta suna : "Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învaţ bine, să fiu harnic si disciplinat, să cinstesc cravata rosie cu tricolor ". Va mai aduceţi aminte? Era Angajamentul pe care fiecare scolar trebuia să-l rostească la intrarea in Organizaţia Pionierilor.

Istoricul organizaţiilor de copii din Romania dateaza incă din 1914, cand este infiinţată prima de acest fel, care purta numele de Cercetasii Romaniei. Denumirea a fost influenţată de organizaţia existenta in Anglia. Aceasta fusese infiintata in 1907 de catre colonelul Robert Baden-Powell, care a organizat primele tabere de cercetasi si a scris prima lucrare de gen (Scounting for boys - Cercetasia pentru baieţi).

Pentru a constitui o contrapondere la Miscarea Legionara, care se bucura de o popularitate excesiva in randul tinerilor, in 1937, printr-un decret regal, Carol al II-lea desfiinţeaza organizaţia Cercetasii Romaniei, membrii ei urmand a face parte din proaspata organizaţie infiinţata - Straja Ţarii.

Spic cu spic, patriei snop!

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial ia nastere organizaţia ”Pionierii Romaniei”, pentru care a fost creata in 1945 revista ”Inainte”. Doi ani mai tarziu, in 1947, pionierii au fost incadraţi in UAER - Uniunea Asociaţilor de Elevi din Romania. Pe 30 aprilie 1949, intr-o sedinţa festiva, la care a participat toata conducerea de partid si stat, s-a hotarat infiinţarea primelor detasamente de pionieri. Decizia se luase la plenara din 22-24 decembrie 1948 a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman.

În intervalul 1949-1966, miscarea pioniereasca, cum era numita de comunisti, a fost subordonata Uniunii Tineretului Comunist, ea participând la mai multe activitati obstesti, precum strângerea recoltelor (actiunea "Spic cu spic, patriei snop"), cresterea iepurilor de casa, a viermilor de matase etc. Sarcina de a coordona detasamentele si unitatile pionieresti, în calitate de comandanti, le revenea cadrelor didactice. Spre sfârsitul anului 1966, în luna noiembrie, a fost organizata prima conferinta nationala a Organizaţiei Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente ale organizatiei: Statutul unitatilor si detasamentelor de pionieri din Republica Socialista România si Regulamentul Consiliilor Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialista România.

Distinctii pentru fruntaşi

La câţiva ani de la înfiintarea organizatiei pionierilor, în orasele cu un numar mare de elevi, dar si în centrele muncitoresti, s-au construit case ale pionierilor, iar la Bucuresti a fost ridicat Palatul Pionierilor (astazi Palatul Copiilor). Organizatia Pionierilor acorda celor mai merituosi membri ai sai distincţii individuale si colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile "Pionier de frunte", "Cutezatorul" "Pionier fruntas în munca patriotica", "Meritul pionieresc" si insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome de tipul: "Unitatea fruntasa", "Detasament fruntas" si "Grupa fruntasa".



Pionieria: ceva natural, ca pasiunea pentru fotbal


Marturiile unor foşti pionieri au fost consemnate in cartea „O lume disparuta”, de Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelor Mitchievici, Ioan Stanomir. - Paul Cernat (asistent, Universitatea Bucuresti) „Nu ne-au carat pana la Doftana, la Monumentul Eroilor sau alt loc sacru. „Ne-au facut” la noi la scoala, la 155. Am depus juramantul la drapel, am invatat imnul cutezatorilor, „Tot inainte”, iar dupa instructaj am plecat sa ne jucam „cu indienii” pe un şantier parasit. Primeam lunar revista „Cutezatorii”. Posta ni le aducea mereu in clasa. Texte si poze despre activitatea pionierilor creatori, omagii şi benzi desenate „patriotice”, cu voievozi şi cu un erou negativ pe nume „parcalabul Buhtea”...”

Ioan Stanomir (lector, Universitatea Bucuresti) „A fi pionier era o calitate tot atat de naturala ca şi pasiunea pentru fotbal. Rangul de pionier aducea cu sine si o prima lectie despre democratia socialista, si alegerile pentru comandantul de unitate nu erau decat repetitii generale pentru congresele oamenilor mari. Imi revin in minte savantele indicatii ale activistilor de partid, initiindu-i pe pionieri in tainele sedintelor pe municipiu, acolo unde erau invitati si tovarasii de la centru. Arta ridicarii pentru aplauze implica tinerea cu o mana a scaunului, pentru ca orice zgomot inutil sa fie evitat.”

UTC-istii selectati de pe bancile scolii

"În general, pionieratul «se purta» pâna la vârsta de 14 ani, dupa care tinerii deveneau UTC-isti. Şi pentru a intra în rândurile acestora, era nevoie de o selectie bine gândita, care respecta anumite rigori. Parintii trebuiau sa fie muncitori, sa nu fie de alta credinta decât cea ortodoxa, sa fie oameni simpli. UTC-istii fruntasi au devenit, ulterior, colaboratori si informatori ai Securitatii. Eram înca în scoala generala si îmi amintesc ca un coleg de- al meu, o figura palida si stearsa la acea vreme, era mereu pe urmele noastre. De felul meu, am fost un razvratit. Un razvratit al regimului, al epocii, al scolii. Îmi placea sa spun bancuri la adresa conducatorului si a ilustrei sale sotii, sa glumesc si sa fiu altfel decât cereau vremurile. Si, mereu, cineva ma turna. După ani multi, am aflat. Era acel coleg, acum un medic mediocru într-o comuna maramureseana, dar care a câstigat mult sprijin prin faptul ca a devenit informator. Despre intrarea mea în organizatia UTC, retin doar ca plateam o contributie lunara, dar niciodata nu am reusit sa prind un loc de frunte. Şi nici nu mi-am dorit. Revolutia din decembrie ‘89 a distrus tot acel mit format în jurul nostru. Sunt multe lucruri pe care nu as dori sa le repet din acea perioadă, dar am şi amintiri plăcute.

Pionieri comunisti si capitalisti

Cea mai veche organizatie de copii din tările comuniste este cea din Uniunea Sovietică. Aceasta a fost infiintată in 1922, purtand la inceput numele „Tinerii pionieri Spartacus”, iar din 1924 numele „Organizatia de pionieri V. I. Lenin”. A fost incredinţată Comsomolului (organizaţia de tineret comunista din URSS)”

- China: „Micii ostasi rosii”;
- Bulgaria: „Septembristii”, fiind creată imediat după eliberarea tării in 1944;
- Ungaria: „Micii tobosari”;
- Republica Democrată Germană: „Micii pionieri” clasele (I-IV) si Organizatia de pionieri „Ernst Th©lmann” clasele (V-VIII);
- Polonia: organizatia „Harterilor”;
- Vietnam: „Ho Si Min” si „Copiii lui august”; Organizatii de pionieri in tarile occidentale, in anii ‘60-’80:
- Franţa: „Pioners des Frances”;
- Finlanda: „Uniunea democrata a pionierilor finlandezi”.
- Astfel de organizatii existau si in Suedia, Norvegia, Italia sau Belgia.