CEVA DESPRE ORAȘUL DOROHOI


DOROHOI.gif (46269 bytes)

Introducere
Așezare geografică
Mărturii arheologice
Primul document scris
Dorohoiul - punct vamal important
Despre numele orașului
Ceva despre Dorohoi și voievozii Moldovei
Vatra târgului
Despre pecetea și stema Dorohoiului
Atacuri asupra orașului
Boierii de Dorohoi
Populația orașului și Unirea Principatelor Române
Războiul de Independență
Mișcări ale muncitorilor
Răscoala de la 1907
Dorohoi -  orașul natal


INTRODUCERE

Situat intr-o zina colinara pitoreasca, cu dealuri domoale si vai largi, cu livezi intinse ori cu paduri de foioase in care mai traiesc fiare salbatice, cu rauri ce curg alene si intinse iazuri, cu o istorie medievala, moderna si contemporana extrem de interesanta si cu o infatisare actuala deosebita, Dorohoiul constituie, el insusi, un obiectiv turistic atractiv. Turistii vor avea ocazia sa cunosca un oras in care se imbina armonios arhitectura veche cu cea noua, unde exista elemente turistice interesante de istorie, stiintele naturii sau economie. Iubitorii de drumetie vor gasi aici amintiri despre unii domnitori ai Moldovei, ca Stefan ce Mare, Grigore Ghica, Mihail Sturza si altii, despre personalitati ale culturii si artei noastre ca George Enescu, savantii Dimitrie Pompei si Spiru Haret, despre oameni politici ca Mihail Kogalniceanu care au contribuit la dezvoltarea acestui colt de tara. Top | Pagina Principala


ASEZARE GEOGRAFICA

Orasul Dorohoi este situat in nord-estul tarii, la o distanta de 493 km de Bucuresti, pe calea ferata si de 488 km, pe sosea. In cadrul judetului botosani se gaseste in nord-vestul acestuia, la 35 km de municipiul cu acelasi nume. Din punct de vedere geografic, Dorohoiul este asezat in vecinatatea zonei de contact dintre Podisul Sucevei (regiunea de dealuri inalte Bour-Ibanesti de pe stanga Siretului) si campia Moldovei, in depresiunea Dorohoi, pe cursul superior al raului Jijia, in aval de confluenta acestuia cu paraul Buhai. Intravilanul Dorohoiului se desfasoara intr-o regiune de relief colinar, fragmentata de Jijia si afluentii sai (paraiele Buhai, Morii si Ladarita-Zahorna).  Spre vest de oras, la circa 15 km., se afla valea Siretului, iar catre nord-est si est, la circa 35-40 km, se gaseste valea Prutului. Nasterea si dezvoltarea orasului Dorohoi in locul descris nu a fost intamplatoare, ea datorandu-se unor cauze de ordin natural si social-economic, dupa cum urmeaza: - existenta aici a unei "porti geomorfologice", adica terenuri neinundabile folosite in scopuri economice si pentru constructii rezidentiale. Locul in care s-a organizat vatra orasului Dorohoi corespunde existentei in lungul vaii supeioare a Jijiei a unei ingustari accentuate - sub 500 m la nivelul luncii - usor de trecut, pe vremuri, dintr-o parte in alta a raului, la inceput cu ajutorul unui pod mobil si apoi cu al unuia stabil. In amonte de aceasta ingustare a vaii cu aspect de "poarta geomorfologica" (ingustare produsa si de vechi alunecari dinspre dealurile Tirinca, Crucii Polonic in sud de dealul Trestiana in nord, ca si formarea conului de dejectie al pariului Buhai), prin care apele Jijiei treceau mai greu, s-a format "Iezerul Dorohoiului", al doilea lac natural mare al Moldovei dupa Brates. Vechii locuitori au gasit apa potabila din belsug, iar iezerul din vecinatate le-a oferit hrana si materiale pentru constructii usoare; - situarea orasului in zona de contact dintre Podisul Sucevei si Campia Moldovei. Vechii locuitori au folosit resursele ambelor unitati geografice; - zona de contact curba (ca o semiluna cu deschiderea spre sud-est), orasul ocupand un loc central in focarul zonei de contact curbe. In acest punct converg drumurile dinspre dealurile impadurite spre campie, adunandu-se aici, ca intr-o "piata", inca din vremuri indepartate, locuitorii satelor din cele doua zone naturale cu bogatii diferite, pentru a schimbe produsele. Dorohoiul a prosperat in acest fel mai repede decat satele vecine si a devenit in decursul anilor un centru polarizator pentru asezarile din jur. Odata cu ridicarea comerciala, populatia a crescut numeric, activitatea ei economica a sporit si s-a simtit nevoia unei organizari administrative complexe, atat locale, cat si regionale. Conducerea acestui organism au luat-o feudalii, in frunte cu marele feudal - domnitorul tarii - , iar ulterior alti conducatori locali;  - existenta unor vechi drumuri comerciale. In epoca feudala, pe teritoriul Moldovei s-a intensificat comertul de tranzit de la porturile Marii Negre spre cele de la Marea Baltica, comert care a impulsionat si economia targului. Hartile vechi ale Moldovei atesta ca Dorohoiul era legat, la sfarsitul secolului al XV-lea, de "drumul tatarasc" (care trecea pe valea Nistrului si unea Lenbergul cu Caffa) prin ramificatia Hotin-Dorohoi-Tighina-Cetatea Alba), iar prin varianta Vaculesti-Zvoristea-Suceava era legat de "marele drum moldovenesc" de pe valea Siretului. Transportul marfurilor se facea in care mari, incapatoare, "care moldovenesti" trase de 4-6 boi sau cai. Nu existau sosele, drumurile desfundate facand ca distantele parcurse intr-o zi sa fie scurte, de 30-35 km.; - Dorohoiul s-a dezvoltat ca targ si pentru ca era situat cam la o zi, cel mult doua, de mers cu carele incarcate cu marfuri, de Suceava, Botosani, Hotin sau Cernauti. Aici au aparut hanuri cu cele necesare pentru dormit si hrana, ateliere de reparat harnasamente si mijloace de transport, imbracamintea drumetilor, pentru potcovit caii, etc. Negustorii bastinasi cumparau marfuri de la cei straini si le vindeau locuitorilor din satele vecine. Cu timpul, targul si-a extins raza de activitate, realizand schimb de produse cu sate si targuri din alte regiuni, situate adesea la mari distante. Pentru transportare produselor sale spre acele localitati si aducerea de acolo a unor produse noi s-au creat noi drumuri. Asa se explica de ce in secolele XVII si XVIII Dorohoiul apare ca un nod de comunicatie de la care plecau si in care se intersectau numeroase drumuri din tara. Documentele Moldovei mentioneaza acum si "drumul cel mare al Dorohoiului"; - asezarea si dezvoltarea Dorohoiului in acest loc au mai fost favorizate si de situarea localitatii pe o mosie domneasca si deci si de privilegiile acordate de unii voievozi locuitorilor ei, fapt care a dus la cresterea populaitei si la o prosperitate relativa in unele perioade a secolelor XVI-XVIII. Ca pozitie pe glob, orasul Dorohoi este asezat la intersectia paralelei 47° 68' N cu meridianul de 26° 23' E. Situarea pe aceste coordonate geografice, spre estul tarii, face ca soarele sa rasara si sa apuna cu 24 minute mai devreme decat in localitatile din vestul tarii (Beba Veche) si sa fie resimtita din plin influenta climatului continental excesiv. Asezarea in latitudine la nord de mijlocul distantei dintre ecuator si polul nord face ca orasul sa primeasca o cantitate de caldura solara mai mica decat localitatile din sudul tarii, zilele sa fie mai lungi cu o jumatate de ora la solustitiul de vara, primaverile sa intarzie cu doua saptamani, toamnele sa vina mai timpuriu, iernile sa fie mai lungi. Top | Pagina Principala


MARTURII ARHEOLOGICE

Conditiile favorabile vietii au atras pe oameni in zona Dorohoiului din vremuri ce se pierd in ceata timpului si a legendelor. Ca si in late parti, oameniid e aici au folosit darurile naturii, au dezlegat treptat tainele mediului inconjurator, si-au creat sursele de existenta, au modificat natura in folosul lor si in consecinta numarul lor a crescut continuu. Sapaturile arheologice efectuate pe teritoriul din zona orasului Dorohoi au identificat urme materiale care atesta ca oamenii au locuit pe acele meleaguri cu bogatii materiale din timpuri stravechi, intens si continuu.In marginea de sud, sud-vest a orasului, pe teritoriul fostului sat Strahova, arheologii au descoperit urme materiale de locuire a omului inca din paleoliticul tarziu - cultura gravitiana - cu circa 10.000 ani i.e.n. Dovezi despre existenta omului din epoca neolitica (5500-1700 i.e.n.) au fost descoperite pe dealul Criva, pe dealul Trestiana, pe dealul Urlea - Gura Urlei, pe versantul vestic al primului iaz de pe paraul Ghiulauca, pe dealul Beldiman, pe versantul vestic al dealului Polonic, iar din epocile bronzului si fierului (1700 i.e.n - sec. I e.n.) la Gura Urlei si la bariera Broscauti. Din epoca dacica si romana s-au gasit monede dacice de tipul tetradrahmei lui Filip al II-lea (sec. III i.e.n.), cinci monede de argint tot de tipul Filip al II-lea, monede de bronz din vremea imparatilor Vespasian, Iustinian si Heraclius, descoperite in vatra targului si in imprejurimi. De la inceputul epocii migratiei popoarelor (secolele III-IV) s-au descoperit urme pe dealul Vatamanului, deal ce domina sesul din apropierea paraului Zahorna. Prin sapaturile efectuate in lungul liniei ferate Dorohoi-Botosani, la poale vestica a dealului Beldiman, s-au descoperit urme materiale apartinand secolelor VIII-X si perioadei feudalismului tarziu (secolele XIII-XIV), ca si celui dezvoltat (sec. XIV), iar in cele efectuate linga depoul C.F.R. Dorohoi si in vecinatatea confluentei Paraului Intors cu Paraul Buhai au fost descoperite urme materiale apartinand feudalismului dezvoltat. In vatra orasului, in preajma bisericii Sf. Nicoale, au fost date la iveala fragmente ceramice, cahle feudale caracteristice secolelor XV si XV, mici placi decorative de forma triunghiulara cu smalt verde si galben, un varf de sageata de fier in forma de frunza si prevazut cu un tub de inmanusare, monede poloneze si germane din secolele XVI si XVII etc. Cu ocazia sapaturilor efectuate pentru noile constructii, s-au descoperit beciuri suprapuse, galerii subterane, fundatii de case si morminte apartinand feudalismului tarziu. Top | Pagina Principala


PRIMUL DOCUMENT SCRIS

Primul document scris cunoscut pana acum, care atesta existenta orasului Dorohoi, este actul din 6 octombrie 1407 prin care boierii moldoveni reinnoiesc in orasul Liov omagiul catre regele Vladislav Iagello al Poloniei. Al treilea dintre cei 27 de boieri semnatari este "pan Mihail de la Dorohoi". Acest "Mihail de la Dorohoi"era, se pare, unul dintre cei mai bogati - daca nu cel mai bogat - dintre boierii Tarii Moldovei. Astfel, la 20 decembrie1437, Ilias voievod intareste lui Mihail stapanirea peste 52 de sate avute ca danie de la Alexandru cel Bun, pe care l-a servit "cu dreapta si credincioasa slujba". Mihail de la Dorohoi a avut un cuvant hotarator, intr-un anumit timp, in relatiile cu Polonia. Documente din anii 1432 si 1433 amintesc despre activitatea diplomatica a marelui boier moldovean. La 13 ianuarie 1432 este pomenit impreuna cu logofatul Neagoe - un om foarte invatat care-l va insoti pe mitropolitul Damian la Conciliul de la Florenta -, iar in alt document, din 29 aprilie 1437, apare numele sau in discutiile cu negustorii din Brasov, care vin la Dorohoi, unde Ilias voievod le intarise privilegiul comercial dat de tatal sau, Alexandru cel Bun, Mihail de la Dorohoi este mentionat in documentele tirgului timp de 30 de ani (1407-1437), fapt ce-l detrmina pe Gh. Ghibanescu sa-l considere intemeitorul vietii administrative la Dorohoi. Top | Pagina Principala


DOROHOIUL - PUNCT VAMAL IMPORTANT

La un an de la actul de la Liov din 1407, targul este mantionat ca un "punct vamal" pentru negustorii care exportau cai la Camenita. "Iar cine va duce cai sau iepe la Camenita, ce i-ar fi sa dea in Siret tot aceea va da in Dorohoi… Aceeasi este vama si pentru iepe ca si pentru cai". Aceste puncte vamale erau targuri sau orase. Devenind punct vamal in acesta vreme si apoi resedinta de tinut, Dorohoiul isi contureaza treptat organizarea oraseneasca specifica.  Faptul ca la elaborarea documentelor amintite Dorohoiul este mentionat ca targ (deci ca o asezare omeneasca cu o viata economica mai dezvoltata) alaturi de Iasi, Cernauti, Hotin, Cetatea Alba, Baia, s.a. conchidem ca el ar fi existat cu cel putin un secol mai inainte, adica inainte de constituirea statului feudal moldovenesc. Aceasta deductie se intemeiaza pe faptul ca in secolele XIV, XV si XVI sunt mentionate numeroase sate situate in vecinatatea Dorohoiului, in aceeasi zona cu conditii favorabile de viata, ca: Vorniceni, Hintesti, Oniceni, Braesti, Vaculesti si Cobala (sec. XIV si XV), Popeni, Verbia si Zvoristea (sec. XV), Buhai, Ghilia, Lozna, Sendriceni, Hiliseul de Jos, Pomirla, Havirna, Balint, Cordareni, Dumeni, Vladeni, Broscauti si Cristinesti (sec XVI).Top | Pagina Principala


DESPRE NUMELE ORASULUI

Din cercetarea explicatiilor date de etimologi, ajungem la concluzia ca numele orasului Dorohoi este un cuvant romanesc slavizat. Iorgu Iordan si Gh. Ghibanescu vad in tulpina cuvantului Dorohoi un radical slav, din limba slavilor de de rasarit, limba malorusilor, in care doroga inseamna drum, cale, sleah. Ei nu ne explica insa cum se cheama inainte de slavizarea lui. E. Petrovici si D. Furtuna apropie numele orasului de radacina slava dorogo si dorogoi, in intelesul de drag sau scump.  In Enciclopedia romana, vol. II (1936-1938), pa p. 619 gasim urmatoarea explicatie: "Numele lui (al Dorohoiului), de origine slava, inseamna "drag", poate de la intemeitorul asezarii. Existenta multor familii din zona orasului cu numele de Dorohoncea, Dorohonceanu, Dragos, Dragus, Dragut ne indreptatesc sa consideram aceasta explicatie ca fiind cea mai verosimila si ca deci numele orasului provine de la intemeitorul lui, Dragu, vrednic gospodar roman (teoria eroului eponim aplicata indeosebi la sate) si nu este exclus ca slavii in migratie sa fi folosit pentru localitatea lui Dragu numele de Doroga - Dorogo - Dorohoi, pe care negustorii ucraineni sa-l fi transformat in Dorohoi. Top | Pagina Principala


CEVA DESPRE DOROHOI SI VOIEVOZII MOLDOVEI

In secolul al XV-lea, targul s-a dezvoltat repede, atragand mestesugari, ce deserveau populatia locala si pe calatori. Fiind "loc domnesc", voievozii aveau tot interesul sa-i spreasca numarul locuitorilor; noii veniti capatau drepturi de folosinta pentru loc de casa, teren arabil, imas pentru vite si faneata. Targul este mentionat acum si ca resedinta secundara a domnului Moldovei. Asa, de exemplu, Stefan II voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, a emis in anul 1434 din targul Dorohoi un uric pentru manastirea Moldovita, iar fratele sau, Ilie voievod, reinnoieste in acest targ (in 1437) privilegiul acordat mai inainte negustorilor din Brasov pentru cumpararea de vite.La 29 iunie 1456, Petru voievod intareste negustorilor din Liov privilegiile de mai inainte, iar documentul din 16 februarie 1459, scris in Suceava, face cunoscuta existenta judecatorilor din Dorohoi.   In anul 1460, Stefan cel Mare reinnoieste privilegiul vamal dat de Alexandru cel Bun liovenilor, intarind targului Dorohoi dreptul de a lua vama. In anul 1495, Stefan cel Mare zideste in marginea estica a Dorohoiului biserica Sf. Nicolae. In anul 1499, dupa zdrobirea ostilor polone alelui Ioan Albert pe teritoriul comunei Varfu Campului, Stefan cel Mare se retrage la Dorohoi "pentru odihna si reculegere". Aceste documente confirma ca in pragul secolului al XVI-lea Dorohoiul era un targ destul de important in viata economica si politica a Moldovei de nord. In anul 1509, targul este pradat de ostile polone conduse de hatmanul Camenski, iar in anii 1510 si 1513 de cele ale tatarilor, conduse de Beti Ghirei sultan.  Documentele secolelor XVI si XVII ne mai informeaza ca targul Dorohoi era condus de un soltuz (primar) si 12 pargari (consilieri) alesi de obste dintre cei mai buni targoveti. Sunt date nume de vornici judecatori si de ureadnici care judecau si in satele dependente.  Teritoriul orasului era alcatuit din vatra si hotarul (mosia) targului. Top | Pagina Principala


VATRA TARGULUI

Vatra targului a luat fiinta si s-a dezvoltat in partea estica a interfluviului cuprins intre Jijia, paraul Buhai si paraul Morii. Nucleul se situa la incrucisarea actualei strazi a Trandafirilor cu strazile Gr. Ghica 6 Martie, Stefan cel Mare si Republicii, unde se gasesc si cele mai vachi cladiri din oras. Spatiul ocupat de locuinte si pravalii se prelungea spre est pana la biserica Sf. Nicolae, intarita cu ziduri de piatra, in care se adaposteau o parte din locuitori la vreme de primejdie. Langa biserica se afla resedinta domneasca. Hotarul sau mosia targului se intindea in jurul vetrei pe o raza de 10-12 km, pana la hotarul cu satele Popeni, Sendriceni, Miclauseni, Falceni, Prepelica, Cobala, Dumeni, Lozeni, Verbia, Broscauti, Saucenita. Mosia cuprindea terenuri bune pentru agricultura, finete, livezi, vii, iezerul si vaduri de moara, etc. Ca si in cazul multor orae moldovene, Dorohoiul avea si un ocol domnesc. Ocolul targului Dorohoi cuprindea cateva sate domnesti si silisti, situate in apropierea targului si care depindeau de resedinta domneasca: Sendriceni, Cobala, Pascari, Buhai, Magura, Dumeni, Ibanesti, Damileni, etc. Populatia acestor asezari asigura veniturile curtii domnesti si plata unor slujbasi ai domnului. Teritoriul vetrei, mosiei si ocolului s-a micsorat in decursul timpului. In anul 1569, Dorohoiul a devenit resedinta a marelui vornic al Tarii de Sus, functie administrativa care s-a mentinut pana in anul 1778. Marele vornic la Tarii de Sus era al treilea dregator al Tarii, dupa marele logofat si marele vornic al al Tarii de Jos, fiind - dupa expresia lui Miron Costin - " … judecatorul general asupra jumatatii de tara … de la Iasi pana la granita de nord a Moldovei". Fiind si resedinta tinutului Dorohoi, targul a ajuns un important centru administrativ, comercial si mestesugaresc al Moldovei de nord. In anul 1590, targul a devenit si loc de paza, straja a tarii dinspre nord, avand in frunte un mare vataf de hotare. Top | Pagina Principala


DESPRE PECETEA SI STEMA DOROHOIULUI

Din documentele secolului al XVII-lea ni se pastreaza si pecetea (stema, marca) orasului. Ea fost descoperita de Nicolae Iorga intr-un act din anul 1635 si reprodusa in Studii si documente, vol. XIX. Intr-o scrisoare adresata la 30 iunie 1915 primarului orasului Dorohoi (si pastrata in original in arhivele statului de aici), N. Iorga da explicatiia asupra pecetii orasului: " Cum se vede, pe langa numele orasului Dorohoi, avand la inceput un S mare latin (signum? Poate o urma a vEchii peceti latine), un t sau un trg (trag = targ), sau un prg (pargar) este foarte vizibil un obiect in forma de 8 sau 9. Deci nu un rac." (Arhivele statului Dorohoi, dosar 16/24 din 5.I. 1915, fond Primaria Dorohoi. In scrisoarea sa, marele istoric face aceasta precizare, deoarece pe atunci pecetea judetului (nu a orasului) era simbolizata printr-un rac. )TTop | Pagina Principala


ATACURI   ASUPRA ORASULUI

In anul 1650, tatarii din Crimeea, condusi de Calga sultan, navalesc in Moldova arzand si pradand orasele Iasi, Harlau, Dorohoi, Suceava, etc. "Satele, orasele - scrie Miron Costin - toate arzandu si pradandu, cu aceea vrajmasie erau tatarii asupra tarii." In anul 1675, tatarii, chemati in ajutor de domnul Moldovei Dumitrascu Cantacuzino au pradat din nou tinutul Dorohoiului, lasand dupa ele multe silisti si locuri pustii. In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, viata economica a Moldovei de nord lincezeste. In anul 1713, pretextand un pericol din partea rusilor si polonezilor, turcii ocupa Hotinul si tinutul din jur, transformandu-l in raia turceasca. Dorohoiul devine astfel un punct de trecere pentru armatele turcesti spre Hotin si este deseori jefuit de catre acestea.Top | Pagina Principala


BOIERII DE DOROHOI

Din documentele aceluiasi secol mai aflam despre daniile facute din veniturile targului de catre unii domni in folosul boierilor credinciosi si al unor biserici. Astfel domnul Ion Mavrocordat (1743 - 1747) da vistirnicului Alistarh Hriscoleu "tot locul targului Dorohoi, cat loc a fost domnesc si dat targovetilor pana la acea vreme de alti domnitori". La 17 ianuarie 1795, domnul Mihail C. Sutu doneaza bisericii Sf. Gheorghe din Herta mortasipia ( taxe pentru taierea vitelor si vanzarea carnii) targului Dorohoi "tot cate douzeci si patru de bani de toata vita mare". La 14 aprilie 1795, acelasi voievod daruieste bisericii Sf. Gheorghe din Herta "si tot venitul de pe vatra targului cat era loc domnesc". Documentele ne mai informeaza ca domnii tarii aveau aici un domn al lor, vel capitan de la Dorohoi , cu atributii administrative si judecatoresti, iar de la un timp si militare. La 9 septembrie 1775, Grigore Al. Ghica voda randuieste vel capitan de la Dorohoi, cu atributii administrative si judecatoresti, iar de la un timp si militare. La 9 septembrie 1775, Grigore Al. Ghica voda randuieste vel capitan la Dorohoi pe Proca Roman. Uneori, stanjeniti in practicarea mestesugurilor si a comertului de diferite taxe si prestatii, targovetii s-au impotrivit stapanirii feudale, recurgand chiar la rascoale. De exemplu, un raport consular, austriac din Iasi realateaza ca in anul 1794 izbucnise o rascoala in orasul Dorohoi din impozitelor grele.  La 15 mai 1804, Alexandru C. Moruzi trece catre manastirea Sf. Spiridon din Iasi (in scopul construirii unui spital in incinta manastirii) biserica Sf. Gheorghe din Herta cu toate veniturile ei, intre care si acelea care se incasau de pe vatra targului Dorohoi. De la acea data, toata administratia veniturilor mosiei targului se facea de catre Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon.   In anul 1837, Mihail Grigore Sturdza muta resedinta tinutului Dorohoi la Mihaileni, targ nou infiintat pe mosia lui, unde ramane pana in anii 1849 - 1850, cand, sub domnia lui Grigore Al. Ghica, este readusa la Dorohoi, ca urmare a insistentelor targovetilor. In anul 1851 a luat fiinta Eforia urbei Dorohoi, care cauta sa-si creeze venituri proprii pentru acoperirea cheltuielilor. In acest scop, primaria Dorohoi rascumpara in anul 1885 vatra targului cu toate veniturile sale aferente catre Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon, cu suma de 7000 lei.Top | Pagina Principala


POPULATIA ORASULUI SI UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE

Intre anii 1856 si 1859, populatia orasului Dorohoi, alaturi de cea a intregului judet, si-a manifestat entuziasmul si adeziunea fata de "Unirea Principatelor sub un singur domn si o capitala noua intre ambele tari", asa cum rezulta din "Actul de de adeziune a judetului Dorohoi la programa Unirii din 10/22 iunie 1856", semnat de 93 persoane, printre care: Dim. Ghica-logofat, I. Botas, St. Holban, Iancu Averescu, N. Filipescu-Dubau, Th. Burghelea, N. Gherghel si altii. O alta marturie este "Adresa Comitetului Unirii din Dorohoi catre Comitetul Central al Unirii din Iasi", din 18/30 1857, prin care se face cunoscut Comitetul Electoral al Unirii din acest tinut, compus din opt persoane.   La alegerile pentru Divanul ad-hoc al Moldovei din 9 noiembrie 1857, la Dorohoi a fost ales Mihail Kogalniceanu cu o majoritate zdrobitoare de voturi: 50 di 51 de alegatori, aratand prin aceasta adeziunea lor la Unire si dragostea pentru marele patriot. Ca reprezentant al tinutului Dorohoi ( deci si al populatiei din orasul Dorohoi), Mihail Kogalniceanu a rostit in sedinta Divanului ad-hoc din 7/19 octombrie 1857 discursul prin care a dezvoltat dorintele romanilor pentru Unire, pentru egalitate in drepturi, pentru desfiintarea privilegiilor de casta etc. Prin elaborarea noii legi administrative din timpul domniei lui Al. I. Cuza, Dorohoiul a devenit resedinta judetului cu acelasi nume. Top | Pagina Principala


RAZBOIUL DE INDEPENDENTA DIN 1877-1878

In razboiul pentru independenta din anii 1877 - 1878, dorohoienii si-au adus din plin contributia. Multi dintre ei au participat la luptele din sudul Dunarii, si, ca o pioasa recunostinta pentru jertfa celor cazuti, a fost ridicat, pe bulevardul Victoriei, un monument simbolic inchinat capitanului Valter Maracineanu. Pe langa aceasta, locuitorii orasului si judetului au sustinut armata cu importante sume de bani, alimente, imbracaminte, cai pentru cavalerie, mijloace pentru transportul ranitilor etc. Adaugam si aportul societatilor de binefacere si al comitetelor de femei. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, populatia targului a crescut simtitor datorita si emigrarilor din Galitia, Podolia si Bucovina, ajungand ca la recensamantul din 1889 sa fie inregistrati 9313 locuitori. Planurile vechi de sistematizare a orasului dovedesc ca edilii acestuia s-au ingrijit si de modernizarea lui. Proiectul de aliniere, ridicat de arhitectul Arthur Tarlo in anul 1885, la scara 1/3846, este si primul plan executat stiintific. Din el rezulta ca perimetrul urban se intindea in vremea aceea de la podul de pe raul Buhai pana la biserica Sf. Nicolae si de la izvoarele paraielor Raileni, Criva si Ghitaloaia pana la apa Jijiei.   In primele secole ale existentei sale, orasul a functionat indeosebi ca o "piata" locala, cu o zona de influenta economica oarecum limitata. Targurile saptamanale si anuale reprezentau activitati comerciale importante in viata orasului. Mentinerea acestei forme a fost conditionata de nivelul scazut din punct de vedere material al populatiei din zona invecinata si de lipsa cailor de comunicatie organizate. Si desele razboaie cu invadatorii (turci, tatari, polonezi) au influentat negativ economia orasului in unele perioade ale secolelor XVI-XVIII. Construirea cailor ferate Dorohoi-Leorda-Veresti (1888) si Dorohoi-Iasi (1896), cat si al unor noi sosele a facut posibila legarea orasului cu restul tarii si a contribuit la impulsionarea comertului prin largirea ariei de aprovizionare cu materii prime si de desfacere a produselor finite. Top | Pagina Principala


MISCARI MUNCITORESTI

Dezvoltarea relatiilor capitaliste din ultimul patrar al secolului al XIX-lea aduce suflul inceputurilor miscarii muncitoresti si pe meleagurile Dorohoiului. Ceferistii, mestesugarii, micii comercianti, parte dintre intelectuali si tarani incep sa se organizeze in bresle si asociatii, propaga idei, etc. In anii inceputului de secol XX miscarea muncitoreasca se consolideaza. Apar multe ziare locale, printre care "Steaua"(1902), "Lumina constiintei"(1908), "Breslasul"(1909), "Vointa poporului"(1911).Top | Pagina Principala


RASCOALA DE LA 1907

In anul 1907, orasul este martor al tragicelor evenimente ale rascoalei taranilor pentru pamant. Cauzele marii ridicari la lupta a taranimii sunt cinoscute: nedreapta impartire a pamantului (in ajunul rascoalei din 1907, in fostul judet Dorohoi 51% din suprafata agricola a judetului era proprietate mosiereasca), contracte si invoieli agricole oneroase, impuse de proprietari si arendasi, abuzuri, etc. De observat ca 72,5% din proprietatea mosiereasca (unul dintre cele mai ridicate procente din tara) erau lucrate in arenda. La 15 martie 1907, prefectul judetului raporta la Bucuresti ca rascoala a izbucnit in mai multe sate din jurul targului Darabani si in cele de pe vaile Jijiei si Baseului. Rascoala s-a generalizat repede si a cuprins intregul judet, taranii devastand conacele mosierilor, incendiind arhivele, alungand pe proprietari si arendasi. La Mihaileni, taranii din Zvoristea si satele vecine, adunati in cete mari (peste 1000 de rasculati), ataca targul si dau lupte cu armata, ciocniri de pe urma cariora cad multi morti si raniti. Taranii din Plopenii Mari de pe Valea Jijiei au devastat conacul din sat, au taiat firele telefonice si s-au suit in tren, plecand spre Dorohoi, cu gandul sa-l ocupe. Taranii din Broscauti au incercat sa patrunda in oras, iar cei din Varfu Campului au fost opriti la marginea orasului dinspre Suceava. Pe dealul Tirinca, in nord-vestul orasului, au fost instalate tunuri indreptate spre soseaua Padureni-Dorohoi. Pe de alta parte, populatia din oras era nemultumita pentru ca se scumpisera alimentele si produsele industriale. La cererea repetata a prefectului, au sosit la Dorohoi trei regimente din alte judete, care impreuna cu cel existent in oras au impanzit si satele vecine, pregatindu-se de represiuni. Si represiunile au fost crunte. In fostul judet Dorohoi au fost arestati peste 1200 tarani, in mare parte inchisila cazarma din oras si maltratati uneori de insusi prefectul Vasescu - proprietarul mosiei Cotusca. "Au venit prefectul Vasescu cu capitanul Margineanu de la 10 Putna si bateau pe inchisi cu ciomege si cu pumnii" - arata Gh. Galit, participant la rascoala (documente de la muzeul Dorohoi). Unii rasculati au murit, altii s-au sinucis sau au innebunit. De frica represiunii, unii rasculati au fugit din judet, iar altii, ca de exemplu taranii din Padureni, s-au refugiat prin paduri. In timpul rascoalei se semnaleaza cazuri de solidarizare a muncitorilor cu taranimea rasculata si in judetul Dorohoi.Top | Pagina Principala


DOROHOI - ORAS NATAL

O sa scriu repede ce inseamna orasul pentru mine. In primul rand aici m-am nascut intr-o dimineata de primavara. Cred ca pentru oricine locul in care s-a nascut este ceva care ramane fixat intr-un colt de inima. Casele din centru ale evreilor cu geamuri joase  ascunzand privirii  pravalii indestulate, bulevardul cu multi tei, prima zi de gradinita si apoi de scoala, blocul turn, Valea Tiganilor, copii din jurul blocului, invatatoarea, petrecerile cu mici si bere de 23 August si 1 Mai la "Brazi", crampeie cu genunchii juliti sau capul spart, prima intrebare, meciuri de handbal, livada spitalului, dealul Polonic, olimpiade, doamna Geta, sanius, practica agricola, carti de povesti, trandafiri, primul curcubeu, biblioteca oraseneasca,  mersul cu bicicleta, karting, salata de vinete, dirigu',  Revolutia din '99, primul program pe calculator, revista LIBELULA, dans de fox, tabere, intalniri de la ora cinci, gardul liceului, frunze de dud si flori de soc, menghina si pila si cuie, matematica,  concursuri de atletism, mutat, doamna de matamatica, bacalaureat, admitere...  Bine, as putea scrie ingrozitor de multe despre orasul meu, despre oamenii de aici, despre colegii de liceu, ... Multe din vise inca mai asteapta agatate de crengile din curtea liceului,  orasul insusi isi duce viata molcoma vazandu-si de ale sale, pierzand si castigand cu fiecare clipa cate ceva. Palatul Prefecturii, Primaria,  parcurile, stadionul arata la fel de fiecare data, doar parca din ce in ce mai multe becuri apar pe strazi la Craciun sau la Paste.Top | Pagina Principala