La începutul secolului generaţiei Google, se invocă tot mai des, în contextul unei crize generale, o acută CRIZĂ A EDUCAȚIEI. Pe acest fond, trezirea interesului elevilor pentru învățătură este unul dintre obiectivele majore ale activităţii desfăşurate de către profesorii de toate specialitățile. Se ştie că gustul pentru învățare nu vine de la sine, ci se formează printr- o muncă asiduă, dusă cu răbdare, perseverenţă şi, mai ales, continuitate. De aceea, se impune o redimensionare a procesului de educare a tinerilor şi, în mod implicit, o adaptare a lui la condiţiile de viaţă şi de învăţare ale elevilor care, prin generaţia lor, deschid noua eră a lui homo zappiens (homo zappiens > a zappa = a butona - sintagma profesorului Wim Veen)

    Didactica modernă consideră foarte importantă şi utilă teoria inteligenţelor multiple, şi vine, astfel, în întâmpinarea elevului de astăzi, pentru care învățarea înseamnă construcţie de sens pe baza unor interpretări plurale. În acest nou context, ȘCOALA devine un SPAŢIU DIALOGIC, un teritoriu în care sensurile de suprafaţă şi cele de adâncime se caută unele pe altele, într-o încercare tenace de descoperire a bucuriei receptării.

    Dar dacă situațiile de viaţă curentă ne pun constant în ipostaza de a decoda, de exemplu, preponderent imagini, fie ele statice sau dinamice, vine şcoala în întâmpinarea nevoii de a descifra mesajul lor, oferind cheia dezvoltării unor astfel de abilităţi de viaţă? Idealul educaţional al şcolii româneşti formulat în Legea Educaţiei Naţionale (2011) constă „în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziunea socială şi pentru angajarea pe piaţa muncii.” Cu toate acestea, la un studiu atent, se poate constata că lipsesc din curriculumul disciplinelor suficiente conţinuturi referitoare la studiul integrat, deşi în programele din ţările Uniunii Europene, aceste aspecte de viață curentă se studiază constant, iar site-urile didactice străine acordă o atenţie deosebită problemei.

    Pe acest fond, promovarea interdisciplinarităţii în activitatea didactică valorifică informaţiile dobândite prin alte surse decât şcoala şi asigură înţelegerea, selectarea şi prelucrarea acestora în vederea achiziţionării de noi capacităţi, iar rolul profesorului este de a transforma interdisciplinaritatea într-o noţiune vie, care permite o perspectivă holistică asupra fenomenului artistic sau stiințific, în general.

    Dialogul dintre disciplinele de studiu devine, astfel, un spaţiu al bucuriei de a citi (textul de literatură), de a asculta (ritmurile interioare ale muzicii), de a privi (tabloul sau filmul), de a calcula (aspecte concrete ale existentei) sau de a interpreta (un fenomen social sau un eveniment istoric) într-o încercare tenace de a descoperi ritmurile profunde ale ideilor codificate în diverse limbaje artistice sau științifice.

    O astfel de abordare didactică se asociază profitabil cu metoda proiectului interdisciplinar ale cărui câştiguri educaţionale sunt semnificative pentru că vizează deopotrivă obiectivele punctuale ale programei (transformabile în obiective de evaluare), cât şi obiectivele de formare umană pe termen lung, de dezvoltare a unor valori dezirabile, traduse în comportamente pozitive. Interdisciplinaritatea, numită ştiinţa complexităţii, propune o abordare specifică a învăţământului care urmăreşte un obiectiv ce nu mai ţine seama de graniţele tradiţionale dintre discipline. Ea pune mintea elevului într-o situaţie de conflict pentru că domeniile alese au sisteme de ordine proprii, diferite. Consecinţa directă a acestui conflict va fi o transformare a celor două sisteme într-un nou context care, de data aceasta, poate fi purtător al unor idei noi, al unor moduri inedite de abordare. Totodată, interdisciplinaritatea presupune şi confruntarea cu două sau mai multe limbaje diferite, stimulând, în felul acesta, comunicarea între domenii.

    În acest context, INFO-FESTIVALUL ȘTIINȚELOR ȘI ARTELOR își propune, an de an, crearea unui climat fertil în care elevii Liceului Teoretic de Informatică "Grigore Moisil" să-și etaleze fără constrângeri sau inhibiții, cunoștințele, creativitatea și imaginația, punând într-un dialog interesant și revelator toate disciplinele de studiu, prin dinamitarea clasicelor granițe dintre acestea.