Era un om în care aveam toată încrederea: nu-l cunoşteam.
Iubesc oamenii începând cu mine.
Sunt colecţionar. Îmi plac gândurile vechi, uzate, cu zimţi roşi ca o monedă antică. Îmi plac sentimentele vechi, parfumate şi tari ca un vin de rasă. Îmi plac vorbele vechi, sonore ca o vioară ofilită.
Azi facem matematica ce va fi folosită mâine şi mai ales poimâine. Că dacă n-am face-o azi, poimâine ar trebui s-o importăm.
Umorul? E un cocktail de revoltă şi disperare.
Nu e de părerea ta cel ce te apreciază, ci cel ce te imită.
Sunt proprietăţi frumoase ca o statuie: le contemplă orişicine, dar nu le atinge nimeni.
Să munciţi, căci ştiinţa nu vine de la sine, fără eforturi continue.
Iată bazele Originalităţii: forţa cu care se impune o idee şi fecunditatea ei.
Să distrugem, în focul sacru al originalităţii, toate resturile improductive ale trecutului.
Pentru a putea întrebuinţa calculatorul la studiul problemelor concrete, omul e obligat să înveţe să gândească exact şi abstract.
Iată în ce sens voim să fim originali. Să reliefăm în sufletul nostru ideea cea mai puternică, cea mai fecundă şi să iluminăm cu ea colţurile cele mai ascunse ale eului.
E caracteristic faptul că multe din ideile filosofiei şi ştiinţei moderne au fost regăsite în scrierile anticilor; acolo nu erau decât ornamente, la noi ele sunt pietre fundamentale.
Omul de ştiinţă nu este pur şi simplu o fiinţă curioasă, redusă la un intelect care gândeşte. El este mai perfecţionat decât o maşină de calcul, este o fiinţă vie, iubeşte şi urăşte, are bucurii artistice, îşi pune probleme de etică etc. Toate duc la marea cultură generală, aşa cum ar trebui să fie înţeleasă de toată lumea.
Îl apreciam la justa lui valoare, ca pe un duşman.
Mi-am dat seama, mai mult decât oricând, că sunt un om ca oricare altul.