Familia Moisil, pomenită în documente încă din anul 1758, este originară din comunele Maieru şi Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud.
Din neamul de plugari al Moisililor s-au ridicat personalităţi caracterizate prin idei avansate, spirit de iniţiativă, combativitate, patriotism. Şi-au manifestat dragostea de ţară militând pentru dezvoltarea culturii româneşti în domeniul istoriei, artei şi matematicii.
Străbunicul lui Grigore Moisil, pe nume tot Grigore Moisil (1816-1891), paroh la Năsăud şi vicar “episcopesc” pentru districtul Rodnei, a fost unul din aprigii susţinători ai drepturilor românilor.
Constantin Moisil (1867-1958), tatăl lui Grigore Moisil, cărturar şi erudit în domeniul arheologiei şi numismaticii, este şi un iniţiator, în ţara noastră, în discipline auxiliare ale istoriei: paleografie, heraldică, medalistică, sigilografie.
Născut la Năsăud, Constantin Moisil, după studii în oraşul natal, urmează
şcoala Normală din Bucureşti.
Constantin Moisil se căsătoreşte la Tulcea, în anul 1901, cu Elena, institutoare, fiica învăţătorului Hristofor şi a Caterinei Nicolescu.
Elena Moisil, femeie deosebit de deşteaptă, cu un spirit viu, receptivă
la nou, dinamică, energică, interesată de pedagogie, era şi ea înzestrată
cu un puternic simţ al umorului. A fost o căsătorie fericită. Cei doi soţi se înţelegeau de minune. Datorită armoniei şi climatului intelectual ce domnea în casa lor, Grigore Moisil a rămas toată viaţa un optimist şi un om al cărţii.