La facultatea de matematici, a avut o
pleiadă de mari profesori şi, în foarte multe ocazii, mulţi ani după,
va pomeni despre norocul de a fi început studiile cu profesori de asemenea
calitate. Preocupările literare continuă şi în anii de facultate: un teanc
de manuscrise conţine poezii, încercări de proză, eseuri mai serioase
şi pamflete. Poeziile sunt simboliste, proza este realistă, eseurile vor
să fie hedoniste.
În anul 1926, Moisil îşi dă licenţa în matematici şi rămâne student numai la şcoala Politehnică.
În 5 iunie 1929, îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti.
La 13 iunie 1931, Moisil se reîntoarce la Bucureşti pentru a-şi susţine examenul de docenţă.
Profesorul Grigore Moisil
Întors de la Roma, în toamna anului 1932,
Moisil se mută definitiv la Iaşi, unde îşi ia postul de conferenţiar în
primire.
Începând cu ultima decadă a vieţii este greu de urmărit an de an succesiunea evenimentelor trăite şi toate realizările profesorului.
În anul 1962 înfiinţează Centrul de calcul al Universităţii unde este
director onorific, până în 1969. Aici a învăţat limbajele de programare
şi disciplinele ce le stau la baza, algebra abstractă, logica matematică,
algebrele booleene, prima echipă de învăţământ care predă astăzi informatica
la Facultatea de matematici din Bucureşti, sau la alte centre de învăţământ.
În vara anului 1971, ţine la Breaza un curs de vară pentru profesorii de liceu. În urma acestui curs a redactat o carte adresată acestor profesori.