Viata


	Grigore Moisil la liceu La Vaslui, Grigore Moisil urmează primele două clase de liceu. Munceşte mult pentru şcoală. Cu aceeaşi sârguinţă şi seriozitate desenează literele în caietul de caligrafie, hărţile în cel de geografie, planşele în cele de zoologie, botanică şi anatomie. Încearcă să transpună în versuri sau proză întâmplările vieţii sale. Scrie o piesă de teatru în versuri. Personajele poartă numele familiei Moisil, au vârstele lor. Decorul, o cameră urâtă, probabil cea din Vaslui care îi displăcea atât de mult. Spre sfârşitul anului 1918, Grigore Moisil îşi scrie din nou amintirile, de data aceasta într-o formă cu totul inedită. Într-un caiet, făcut anume de el, din coli de petiţie îndoite şi cusute-obicei care îi rămâne până la absolvirea facultăţii, amintirile rezultă din completarea unor tabele propriu-zise ale activităţii zilnice. Abia peste mulţi ani, odată cu apariţia calculatoarelor, atracţia lui pentru această ştiinţă se va manifesta în chip concret. Profesorul Moisil va căuta atunci să-şi antreneze colaboratorii în studiul traducerii automate. Va scrie el însuşi câteva articole în care va încerca să stabilească anumite reguli noi de sintaxă a verbului, substantivului, adjectivului, spre a se putea crea un limbaj codat, susceptibil de a fi introdus în calculator. Începe să ia şi lecţii de pian, o dată pe săptămână. Exersa ore întregi,iar pianul devenise ultima lui pasiune. Talent însă nu avea. Cu un an înainte începuse vioara. Se pasionase. Renunţase. De data aceasta avea ambiţia să devină un adevărat virtuoz, ceea ce nu l-a împiedicat pe tatăl său, exasperat de obsedantele lui exerciţii şi game, să vândă într-o bună zi pianul. La 14 ani, Grigore Moisil este acelaşi elev silitor, conştiincios, participant la toate activităţile extra-şcolare. Ia premiul I cu cunună, ţine conferinţe, recită versuri la serbările liceului şi şedinţele societăţii, continuă să-şi scrie jurnalul. La vârsta de numai 15 ani, Grigore Moisil începe să publice, în reviste pentru tineret, traduceri din franceză şi mici articole de popularizare. În vara anului 1923, Grigore Moisil dă examen particular de clasa a VIII a la Liceul Ortodoxe din Bucureşti. Este absolvent. Atunci ca şi acum se punea problema alegerii meseriei. 1 2 3 4

Grigore Moisil la liceu

La Vaslui, Grigore Moisil urmează primele două clase de liceu. Munceşte mult pentru şcoală. Cu aceeaşi sârguinţă şi seriozitate desenează literele în caietul de caligrafie, hărţile în cel de geografie, planşele în cele de zoologie, botanică şi anatomie.
Încearcă să transpună în versuri sau proză întâmplările vieţii sale. Scrie o piesă de teatru în versuri. Personajele poartă numele familiei Moisil, au vârstele lor. Decorul, o cameră urâtă, probabil cea din Vaslui care îi displăcea atât de mult.
Spre sfârşitul anului 1918, Grigore Moisil îşi scrie din nou amintirile, de data aceasta într-o formă cu totul inedită. Într-un caiet, făcut anume de el, din coli de petiţie îndoite şi cusute-obicei care îi rămâne până la absolvirea facultăţii, amintirile rezultă din completarea unor tabele propriu-zise ale activităţii zilnice.
Abia peste mulţi ani, odată cu apariţia calculatoarelor, atracţia lui pentru această ştiinţă se va manifesta în chip concret. Profesorul Moisil va căuta atunci să-şi antreneze colaboratorii în studiul traducerii automate. Va scrie el însuşi câteva articole în care va încerca să stabilească anumite reguli noi de sintaxă a verbului, substantivului, adjectivului, spre a se putea crea un limbaj codat, susceptibil de a fi introdus în calculator.
Începe să ia şi lecţii de pian, o dată pe săptămână. Exersa ore întregi,iar pianul devenise ultima lui pasiune. Talent însă nu avea. Cu un an înainte începuse vioara. Se pasionase. Renunţase. De data aceasta avea ambiţia să devină un adevărat virtuoz, ceea ce nu l-a împiedicat pe tatăl său, exasperat de obsedantele lui exerciţii şi game, să vândă într-o bună zi pianul.

La 14 ani, Grigore Moisil este acelaşi elev silitor, conştiincios, participant la toate activităţile extra-şcolare. Ia premiul I cu cunună, ţine conferinţe, recită versuri la serbările liceului şi şedinţele societăţii, continuă să-şi scrie jurnalul.

La vârsta de numai 15 ani, Grigore Moisil începe să publice, în reviste pentru tineret, traduceri din franceză şi mici articole de popularizare.
În vara anului 1923, Grigore Moisil dă examen particular de clasa a VIII a la Liceul Ortodoxe din Bucureşti. Este absolvent. Atunci ca şi acum se punea problema alegerii meseriei.

1 2 3 4